Am să mor ?!

Sunt aproximativ două săptămâni de când cele mai ciudate gânduri îmi străbat creierul . Mă tot gândesc cum ar fi dacă aş ajunge la spital ? Aş vrea să văd cine ar veni la mine , cui i-ar păsa şi cui nu , câţi prieteni pe care îi interesează de mine am . Revin la o postare anterioară în care mă gândeam cum ar fi dacă aş muri ... aş vrea să pot asista la înmormântarea mea , să văd cui îi pare rău , cine plânge sau cine se bucură de moartea mea . Sau cred că cea mai mare teamă a mea de moarte este aceea de a nu mai vedea . Cel puţin aşa îmi imaginez eu moartea : un spirit care se plimbă pe pâmănt fără să poată vedea şi fără să fie văzut de ceilalţi . Îmi e frică să pierd persoanele pe care le iubesc , îmi e frică să îl pierd pe el . Aşa sunt , accept . Sunt o persoană fricoasă . Îmi e frică de moarte , de durere , de cuţite , de multe ...
Pe de o parte abia aştept să mor , dar pe cealaltă nu aş vrea să se întâmple asta niciodată . Nu vreau să mă doară atunci când mor . Un glonţ în inimă sau un simplu înec , un accident rutier , o moarte în aceste circumstanţe m-ar face să mor fericită .

P.S.: Nu am înnebunit , nu sunt ţignită , nu am nicio tentativă de suicid , nu am căzut în nicio depresie , sunt doar aiurea , am sentimentele dezordonate . Vreau o altă viaţă ...
Îmi e greu , mult prea greu !
Paranoia ?!
Obsesie ?!
Mă simt de parcă sunt cu capu' ....