Photo 5
Chiar dacă a trecut atât de puţin timp de când nu te-am văzut, mie-mi pare o eternitate. Nu ştiu cum să fac să mă gândesc la altceva. Orice aş face, oriunde m-aş duce, orice aş vorbi şi cu oricine, gândul doar la tine îmi stă şi îmi e mult prea greu.
Mai ştii câte zile şi nopţi pierdeam împreună, făcând orice şi cu oricine?! Ne pierdeam serile târzii pe o bancă în părculeţ, amuzându-ne cu tovarăşii, ne durea fix în p#lă de toţi care ne criticau, atât timp cât eram împreună. Când eram unul lângă altul, nimeni nu ne putea strica buna dispoziţie. Şi acum, îmi dau seama cât de greu îmi e fără tine, regretând până la lacrimi toate momentele în care ne certam din lucruri de nimic.
Totuşi, după ce psihicul meu a decăzut total, am un mare sprijin care mă face să mă ridic orice mi s-ar întâmpla, că peste două săptămâni nimeni şi nimic nu o să ne mai poată face să stăm departe unul de altul şi că tot ce numesc "viitor fericit şi tot ce am nevoie" e cu tine.
Thailanda, Jamaica, Olanda, Italia, Belgia, Anglia şi superba America de Sud...ştim că aici vom fi mereu împreună şi FERICIŢI !
Defapt, ce contează mai mult decât să fii fericit? Nimic. Dacă eşti fericit, ai tot: o familie, o situaţie materială stabilă, o persoană pe care o iubeşti şi te iubeşte, deci TOTUL.
Artă
Stăteam citind diverse bloguri acum ceva timp şi am văzut că foarte multe persoane au început să publice o fotografie zilnic. Mi se pare de-a dreptul genial ca în fiecare zi să publici o poză a ceva ce te reprezintă sau ce ai vrea în momentul respectiv.
Mă gândesc de ceva timp să fac şi eu asta, să-mi exprim stările de spirit prin simple imagini.
Vise
Deşi trăim într-o ţară în care suntem forţaţi să credem că orice se poate întâmpla şi plăti, să visăm, e încă gratuit. De la copii la adulţi visăm la o vacanţă, o casă, o maşină, o jucărie, o zi anume. Toţi ne-am imaginat cu ochii deschişi ce am face acolo, cum ar fi acolo şi toate cele.
Majoritatea visăm la o insulă. Şi eu la fel. O insulă unde să am tot ce vreau, să fie o linişte asurzitoare atunci când fumez o ţigare, nimeni să nu mă cunoască, deci nimeni să nu mă judece, să fiu liberă să alerg, să ţip, să râd, să înot, să desenez pe nisip, grăunţele mici să-mi maseze pielea la fiecare mişcare, să observ fiecare peştişor în apa cert mai limpede decât ce ne curge nouă la robinete.
Aş putea zice că am 18 ani, că mă cheamă Marry Jane nu ştiu cum sau că sunt de la mama dracu', din Amsterdam, Olanda. Nimeni nu ar ştii nimic din trecutul meu şi timpul petrecut pe insula aceea va fi cea mai frumoasă parte din viaţa mea.
Probabil pentru unii sunt doar vise, doar locuri care ei cred că există doar în imaginaţia lor şi cum zic unii : "se spune că sunt vise şi că nu pot fi atinse".
Dar eu vreau o plajă, o simplă plajă, cea mai frumoasă plajă şi o ţigare bine rulată.
( în imaginea de mai sus şi cea din stânga paginii este insula! )
Ştiu că iarba mă ridică totdeauna în picioare,
7 frunze. Parcă marfa e din ce în ce mai tare!
Frăţioare, stau rupt în două pe canapea,
Sunt prea mic pentru lume, totuşi lumea e a mea.
Ştii că dacă vreodată aş putea să schimb ceva,
Aş înlocui tutunul din ţigare cu iarba,
Că nu-i nimic mai frumos decât să stai c-o târfă
Şi nu e marfă mai marfă decât o frunză de la sursăăăă♥ !
Gânduri necurate
Vi s-a întâmplat vreodată să urâţi atât de mult o persoană încât să fiţi capabili de orice? Să îi faceţi viaţa un calvar, fiecare clipă ce trece să doară din ce în ce mai rău, atât fizic, cât şi sufleteşte. Aţi fi capabili să îl înţepaţi de milioane de ori, să îi trageţi unghiile şi să-i stingeţi ţigarea pe limbă, să îl tăiaţi în fiecare zi şi să puneţi sare, să îi smulgeţi genele una câte una...
Toţi cunoaştem astfel de persoane. Toţi vrem să putem face asta unei persoane insuportabile. Pentru unii, pare o problemă psihică. Sau poate chiar e. Dar ce ai face unui violator? Unui criminal? Sau pur şi simplu respectivei persoane care ţi-a călcat orgoliul în picioare într-un mod umilitor?
Sinceră să fiu, nu ştiu de unde provine partea asta atât de sadică, dar chiar îmi imaginez şi sunt pe deplin satisfăcută dacă aş face asta.
Născută greşit
Aş vrea ca în biografia mea, cândva, să poată fi scris: "Scriitoare şi pacifistă româncă a secolului 21".
Dar nu ştiu câte şanse sunt pentru aceste vise.
Aş vrea o viaţă diferită. Mai simplă. Unde poţi tot, unde totul e posibil.
Poate e pentru că visez prea mult sau pentru că e cu adevărat greu să trăieşti într-o lume unde "să fii diferit" nu înseamnă neapărat "să fii special".
E mai degrabă un defect. Ca un virus care trebuie exterminat imediat.
Chiar dacă am doar 17 ani şi un milion de vise şi speranţe, înţeleg, mai bine decât multe alte persoane, ce înseamnă să fii diferit, dar să fii privit cu ură.
Ca şi când tot ce ar conta ar fi aspectul exterior. El să poată să ne dea o idee exactă despre ceea ce suntem cu adevărat în interior.
Dar cât contează corpul? Şi cât mintea?
Normal, putem fi minunaţi la exterior, dar cu un suflet pustiu. Sau invers.
Putem să avem milioane de prieteni pe Facebook şi fani pe Netlog, miliarde de persoane care ne citesc blogul, sau doar prieteni apropiaţi. Dar cu ce ne-ar ajuta asta? Câtă importanţă ar avea? Eu cred că niciuna.
Deci, lăsaţi mai jos graniţele superficialităţii voastre. Pătrundeţi în lume şi priviţi cu ochi reali ceea ce vă înconjoară. Orice ar fi.
Gay sau hetero, alb sau negru, emo sau rapper, o arătare sau un prinţ. Priviţi în sufletul unei persoane, inima. Ea nu are nici culoare, nici orientare sexuală sau stil, nici aspect fizic. Ea doar oferă ceea ce căutăm toţi, dragoste.
Realizăm visurile noastre. Dăm formă gândurilor noastre. Suntem noi înşine aşa cum simţim că vrem să fim. Nu există ruşinea de a arăta altora ceea ce suntem în interior. Nu contează criticile, ameninţările, pentru că orice am face va fi greşit. DAR VA FI GREŞEALA NOASTRĂ, din care vom învăţa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)