Partea IX

"Unde pula me..." şi nici nu apuc să termin ceea ce am de zis pentru că sunt întreruptă din nou de Vane ...
"Taci , mă . Fă linişte . "
"Ce am păţit ? Unde sunt ? "
"La spital ... ţi-a venit rău după drogurile alea şi alcool ... "
"Woow..."
"L-am sunat şi pe Matteo să îi zic . "
"..."
"O să ajungă repede ."
"Mai bine nu ar veni , în pula mea ."
"Taci mă . Acum o să lămureşti şi cu el . O să te simţi mai bine . "
"Daaa... e ca şi cum ar trebui să trec din iad în rai ... "
"Hai dracu că doar nu s-a sfârşit lumea ."
"E ba nu "
Mă ia în braţe spunându-mi că o să fie totul bine . Între timp vine şi Matteo ...
"Băgami-aş pula !"
"Vrei să plec ?"
"Nu , nu . Scuză-mă."
"Hai că eu vă las să vorbiţi . Alex , dacă ai nevoie de ceva mă suni ."
"Da. Stai liniştită că o să te sun eu dacă e ceva . "
"Ok , Matteo . O să fiu în sala de aşteptare . "
"Mersi , Vane . "
Parcă totul începe să fie aşa cum vreau ... adică eu chiar vreau să mă împac cu Matteo , chiar îl iubesc . Deh , vorba aia "îl iubesc , dar prostul nu îşi dă seama". Şi totuşi îmi e teamă de ceva . Îmi e teamă să nu mă dezamăgească şi a doua oară .
Pentru a nu ştiu câta oară îmi trec prin minte toate planurile pe care ni le făcuserăm împreună şi am acel sentiment ciudat , neştiind ce să aleg : inima îl vrea pe el , pe când mintea îmi cere să îl îndepărtez .
"Îmi pare rău pentru cum m-am comportat acum câteva zile . Eşti la spital doar din cauza mea . "
"Nu . Am şi eu partea mea de vină ."
"În fine . Ai tăi au aflat că eşti la spital?"
"Nu . Nu a sunat-o nimeni pe bunica mea şi acum le zisei să nu o sune . Oricum peste două zile o să mă externeze . "
"Păi şi ce dracu' îi zici ?"
"Că am fost la nişte petreceri ."
"Ahahaha ... "
"Nu mai pot , frate , în pula mea . Simt că îmi explodează capul şi că totul se mişcă mai repede decât vreau eu . "
"Dacă ai fi .. "
"Auzi , nu te apuca să îmi ţi predici că nu am chef . Mai bine du-te şi cheam-o pe Vane ."
"Bine." şi iese din salonul în care eram internată cu ochii în pământ , aproape inundaţi de lacrimi , îndreptându-se către sala de aşteptare.
"Hei Vane , te cheamă Alex."
"Stai că vin ."
"Hai că eu plec . Ne mai auzim ."
"Stai mă aşa , cum să pleci ?!Nu mai vi la ea?!"
"Nu.Nu vrea ca eu să stau acolo ... "
"Ba da . Hai "
"Nu , Vane ! Nu vin . Oricum e vina mea pentru tot ce s-a întâmplat . Nu vrea să fiu în preajma ei , nu o să mai fiu . "
"De ce v-aţi despărţit dacă şi tu ţii la ea?"
"Am nevoie de puţin timp liber..."întorcându-i spatele şi mergând lent pe coridoarele aglomerate şi mari ale spitalului ...

Partea VIII

Indignată , dezamăgită şi plângând intru în casă , îndreptându-mă direct spre camera mea , dar nu pot trece fără să fiu observată de privirile atente ale mamei ...
"Ce păţişi , Alexa ?"
"Nimic , lasă-mă . Mă duc în camera mea ."
"Stai . Vino puţin ."
"Nu!"
"Atunci o să vin eu ..."
Intru în cameră , mă trântesc în pat şi las lacrimile să curgă şiroaie ... Mama .
"Ce ai , Alex ?"
"Nimic , mamă ."
"Te certaşi cu Matteo ?"
"Da . Bou' dracu'."
"Eu ţi-am zis să ai grijă , să nu pui atâtea sentimente ..."
"Dar după cât de bine se comporta cu mine nu credeam că o să ne mai despărţim vreodată ..."
"Aşa sunt toţi , micuţa mea . "
"Nu te mai comporta cu mine ca şi când aş fi un copilaş de 3-4 ani !"
"Bine , bine . Hai că te las . "
"Mersi . Pa ."
O mie de gânduri îmi inundă mintea şi nu ştiu ce să mai fac . Cu el ştiu sigur că nu voi mai fi niciodată alături ... dacă nu a mers acum , nu va merge niciodată .
Gânduri care încă mă fac să tremur , gânduri sinucigaşe sau simplele amintiri alături de el mă fac să îmi doresc ca viaţa mea să se termine aici .
E deja 4:50 după-amiaza ... o să mă duc să fac o plimbare pe la teatru , vreun bar , ceva ... Decid să merg pe jos , în speranţa că aşa mă voi mai calma şi eu puţin . Mersul meu lent şi oarecum temător mi se pare că atrage privirile tuturor celor care mă înconjurau , la fel ca atunci când eram cu el . Singurul lucru pe care nu mi-l pot scoate din cap e : cum pot să îl iubesc în continuare atât de mult ?!
În fine , încerc să mă gândesc la altceva , nu vreau să îmi fac mai mult rău singură , aşa că grăbesc pasul spre peluză , în spate la teatru .
"Ce faci , femeie ? Nu te mai vezi , nu te mai auzi ..."
"Ehhh...am avut şi eu treburile mele . "
"Nu-mi zi că te-ai apucat din nou de droguri ?!!!"

Alexa : Droguri ... dacă aş începe să mă droghez din nou aş reuşi să nu mă mai gândesc atât de mult la Matteo şi la tot ce a fost în alea 7 luni . Şi nu , nu îmi pasă că îmi fac rău singură ...

Cosmin : Omfg , sper să nu se fi apucat şi ea de prostiile astea . Ştie foarte bine cât i-a luat data trecută să se lase ... E chiar o fată super ok .

"Nu , nu . Stai liniştit că nu mă mai droghez , dar idee îmi surâde prea mult ."
"Nu te apuca iarăşi ."
"De ce , mă ?"
"Sfat prietenesc."
"Da' lăsaţi-mă , vere , în pula mea , să fac ce vreau !"
"Du-te mă şi bagă chimicale d-alea în tine atunci . "
"Da , mă duc . Nu vezi că mă îndrept către weed ?"
"Bună , Cristi ."
"Bună , bună ."
"Dă şi mie unu de Magic "
"0.5?"
"Da.Mersi."
Ies cu zâmbetul pe buze din magazinul de vise şi mă îndrept către scara de bloc în care mi-am petrecut mult timp înainte de a fi împreună cu Matteo . Scot buletinul , vărs tot praful pe el şi îmi fac nişte liniuţe generoase ... Nici nu apuc să le trag bine că deja antibioticele pe care le luam cu vodka aia şi ceva de tras şi-au făcut efectul . O sun pe Vane.
"Vane, sunt în blocu' ăla unde stăteam noi anu' trecut . Îmi e cam rău ."
"Vin imediat ." şi am lăsat telefonul să cadă pe scările de ciment ...
La doar după câteva minute , se aude uşa de la scara blocului . E Vane .
"Ce păţişi , mă ?"
"Nimic ."
"Cum nimic ? Tu ştii cum arăţi ?!"
"Cui îi pasă ?!Fă-mi ceva să îmi revin şi hai să mergem ."
"Nu eşti normală."
"Aaa , aşteaptă-mă puţin aici " , îi zic amintindu-mi că mai am bani şi mai pot cumpăra o sticlă . Vane mă aşteaptă . Ies din bloc şi merg cât de repede pot până la cel mai apropiat magazin .
"O sticlă de JD . Mulţumesc ."
....
"Vane , uite ce cumpărai ."
"Dă sticla . "
"Nu îţi dau nimic ."
"Dă , femeie , sticla că ajungi la spital . "
"Păi asta vreau ."
În timp ce mă certam cu Vane , mi s-a făcut rău , avea dreptate . Şi de acolo efectiv mi s-a tăiat filmu' . Îmi amintesc doar că am căzut jos şi am auzit sticla cum s-a distrus în mii de bucăţele , mai apoi trezindu-mă la spital ...

Partea VII

Ar fi trebuit să mă gândesc , înainte de a mă bucura atât de mult , şi la o posibilă despărţire ...
Dar cine ar fi crezut că se poate întâmpla aşa ceva ?!Cine ar fi crezut că 7 luni de iubire s-au dus pe apa zâmbetei cât ai zice "despărţire" ?! Sentimentele şi încrederea clădite în tot acel timp au fost distruse în doar câteva minute , lăsându-mă cu inima sfărâmată , dar care poate încă iubii ...
E dimineaţă ... Mă îmbrac rapid , chem taxi şi mă afişez în faţa apartamentului lui . E deschis ... intru . Uite-l , încă doarme . Nu o să îl trezesc ... mă pun lângă el în pat , trezindu-l cu mângâieri gingaşe , aşa cum îi plăcea să mă trezească ...
"'neaţa"
"Bună . Ce cauţi aici ? Şi cum intraşi ?"
"..."
"Şi nu te mai comporta ca şi cum am mai fi împreună . Hai zi !"
"Păi vruiam să îmi explici ce a fost faza de ieri , de la bloc la mine ... "
"Aaa ... păi , uite cum stă treaba ... "
"Te ascult ."
"Cred că am nevoie de puţin timp liber , am fost împreună 7 luni ... Ştiu că mă iubeşti , ştii că te iubesc ..."
"Eu te iubesc , dar tu nu cred ."
"Ba da . Chiar te iubesc ."
"Şi dacă mă iubeşti de ce pula mea trebuie să ne despărţim ? De ce ?"
"Mai târziu o să fie şi mai rău ."
"Bine că şti tu că o să fie şi mai rău " , ţip la el în timp ce mă îndrept către uşa . "Apropo , uşa era deschisă."
"Bine , femeie . O să vorbim când te poţi calma ."
Trântesc uşa cu toată forţa , ţin capul în pământ îndreptându-mă spre ieşirea din bloc ... Mă urc în primul taxi şi îi zic să mă plimbe prin toată Craiova .
Nu mai pot . Acum chiar simt că explodez . Doar pe el îl mai aveam ... Acum nu mai am nimic ... pe nimeni ...
Încerc să mă calmez , dar nu pot . Taximetristul parcă se uită ciudat la mine ...
"Duceţi-mă direct la K9 , în 1Mai . "
"Da."
Ajung acasă , dar nu urc . Stau în scara blocului, încercând să mă calmez cu un pachet de Dunhill şi o sticla de Stalinskaya , cumpărate de la magazinul din faţa blocului .
Acum tot ce trebuie să fac e să ascund calvarul ce-l numesc depresie şi să zâmbesc fals doar pentru buna impresie ... Oare dacă eram indiferentă era mai bine ?! Nu ştiu şi sincer nici nu vreau să mă mai gândesc la asta ... Nu aş vrea vreodată ca ce a fost între noi să se fi terminat ... Şi în inima mea vor fi pentru totdeauna acele sentimente reale . Poate nu îmi păsa dacă nu îl iubeam . Pentru el a fost uşor să uite toate clipele frumoase care ne-au legat , dar pentru mine nu .
El va rămâne ceva din trecut pentru care aş fi făcut orice şi amintirile cu el nimeni nu mi le poate lua .

Partea VI

După 4 luni - aniversarea a 6 luni împreună a Alexei cu Matteo .

"Cât de repede poate să treacă zilele când suntem amândoi ."
"Mai bine zis , lunile ."
"În fine . Cui îi pasă . Te iubesc ."
"Şi eu te iubesc , iubita."
Oare poate înţelege cineva cât de mult ne iubim ? Şi nu e aşa cum zicea lumea , că la vârsta noastră nu există iubire , nu există sentimente , ci doar simple atracţii fizice de lungă durată .

După o lună ...

"Alexa ..."
"Da."
"Uite ce e ..."
"Ce ? Ce ai , iubitu'?"
Mă strânge în braţe , mă strânge puternic , de parcă ar vrea "să mă rupă pe din două" , mă sărută aşa cum nu a mai făcut-o niciodată şi pleacă din faţa blocului meu .
"Hei , ce faci ?!"
"Nu mă mai căuta ..."
"Hei , stai ... " Şi încep să fug în spatele lui cu lacrimi în ochi , cu inima sfărâmată în mii de bucăţele care încă reuşesc să iubească . Îl trag de mână , spunându-i să se oprească , printre toate lacrimile care îmi inundau obrajii . Îl las , nu vrea să vorbim acum , probabil mâine o să se mai calmeze şi o să mă duc eu la el ... fără a-l anunţa .
Ce mi se putea întâmpla mai rău de atât ?! Intru în cameră , rup trandafirul pe care mi-l dăruise cu câteva zile înainte , arunc tot ce găsesc , mă pun în pat , lacrimile curg şiroaie pe obraji împletindu-se sub barbă şi mintea îmi e inundată de toate clipele frumoase alături de el .
Încerc să adorm , poate totuşi voi reuşi ...

Partea V
Şi acum corpul îmi e străpuns de miile de fiori ai acelei nopţi mult prea pasionale .
1000 de vise ... 1000 de viitoare planuri scrise ...
Riiing ... Telefonul nenorocit ne trezeşte la o oră destul de matinală .
"Hai , iubita , că e 10 ."
"Stai puţin că îmi e somn.."
"Hai , hai , hai " şi mă trezeşte cu mângâieri şi săruturi pasionale .
Totul e atât de bine ... atât de minunat ... parcă totul e stropit cu dragoste şi dragostea e cel mai puternic drog care există .
"Vreau să fie mereu aşa . "
"Aşa o să fie."
Nu ştiu ce dracu ar trebui să fac şi cu Gabi , să mă lase odată în pace , să mă lase să fiu fericită alături de Matteo . Probabil ar trebui să ne mutăm în alt oraş , oricum mie nu îmi mai pasă nici de şcoală , nici de nimic înafară de el . Şi totuşi poate ar mai trebui să mai aştept puţin până să îi zic geniala mea idee .
Sau ... să luăm o vacanţă la mare . Şi nu trebuie să mai treacă niciun timp ...
"Iubitu' , ce zici dacă mergem şi noi într-o vacanţă la mare ?"
"Acum ? În timpul şcolilor?"
"Mai e puţin până la vacanţa de Crăciun , oricum ... "
"Să mergem iarna la mare ?"
"Da!Mereu mi-am dorit ."
"Ok , iubita . O să mergem şi la mare ..."
"Bine , dar acum hai să mă duci şi pe mine la şcoală ."
"Mai e până la 1 . Hai la o cafea şi după te duc la şcoală . "
"Bine . Hai ."
Ne pregătim rapid şi ne îndreptăm spre cea mai apropiată cafenea .
"Eu vreau cappuccino , iubitu' ."
"Şi eu o cafea . "
"Vă aduc şi o scrumieră ?"
"Da , da . "
Multe discuţii încontinuu , doar am stat două ore la o cafea ... şi după tot ce se întâmplase în ziua precedentă ... Mă încălzeau nuanţele privirii sale . Eu nu pot sta fără el . Nu spun că am căutat altceva , nu sunt rece ca o stâncă .
"Hai să mergem , tre' să ajung şi la ore ."
"Hai , iubita ."
M-a luat de mână , a lăsat banii pe masă , ieşind amândoi fericiţi din acea cafenea .
Afară . Ninge ... dar între noi nimic nu este rece şi zăpada se topea înainte să ne atingă . Fulgii uşori parcă aduceau acel drog ... Fiecare minut cu el mă făcea să mă simt mai bine .
"Hai pe jos spre liceu' meu ."
"Hai ."
Noi , calmi , îndrăgostiţi şi plini de graţie (oare?!) atrăgeam privirile tuturor trecătorilor .
Oare suntem un cuplu aşa reuşit ?
Oare fericirea şi sentimentele care sunt între noi se citesc pe ale noastre chipuri ?
Dar cui îi pasă ? Contează că acum suntem doar noi doi , doar noi într-o lume mult prea aglomerată pe care refuzăm să o privim .

E deja 11:58 dimineaţa . Wow ... cât de mult am dormit .
Şi de ce am dormit atât de mult ? Datorită aşa zisului bal , care de aseară nu îmi amintesc unde e . Dar cui îi pasă , bă ?! E mult prea magică lumea asta .
Ce dacă nu l-am văzut pe Guess Who ?
Ce dacă nu am stat cu toţi fanii să aprindem jointul la primele note ale melodiei "Flori ilegale"?
Ce dacă nu am strigat "Legalizaţi iarba" cu alte sute de drogaţi ?
Nu îmi pasă , cel puţin nu în starea asta .
Încă vreau să mă simt bine de aseară .

Şi frateee , astăzi trebuie să mă duc la şcoală şi nu am chef ... sau mai bine zis nu sunt incă în stare ...
Da ştiu , am fost praf toţi aseară , dar îmi era dor de o seară aşa ...
Ce vrei , mă ?!Nu-mi mai amintesc nimic , dar ştiu că a fost frumos
=))

________________

"Memories" to be continued...

Partea IV
Se uita ciudat la mine . Până acum nu a ştiut nimic . Nu i-am zis nimic , îmi era frică să nu îşi schimbe părerea despre mine sau să ne despărţim . Dar poate e mai bine aşa , măcar să pot vorbi cu cineva despre asta , să nu mai ţin în mine tot ce mi-a făcut acel jeg de om .
"Am fost ... violată ... acum şase ani " ... îmi dau lacrimile , dar continui să îi spun .
"Uhh...şi de ce nu mi-ai zis până acum ?"
"Îmi era frică să nu îţi schimbi părerea despre mine sau să nu ne despărţim !"
"Cum să mă despart de tine dintr-o chestie ca asta?!"
"Nu ştiu ... "
"Din contră ... Îmi poţi povesti sau ... ?"
"Nu îmi place să vorbesc despre asta ..."
"Te cred."
"Adică eşti prima persoană cu care vorbesc ..."
"Păi şi ai tăi?"
"Nu ştiu . Mama nu m-ar fi crezut ."
"Şi preferi ca acel tip să facă asta şi altora ?"
"Nu , nu face . Dar e deajuns să îl văd eu în fiecare zi ..."
"Stă pe acolo , pe lângă tine ?"
"Nu . Mai rău . Stă cu mine în casă ... doar e tatăl meu vitreg ... "
După fraza asta chiar a rămas fără cuvinte , parcă i-a mâncat pisica limba . Era linişte. Singurul lucru care futea liniştea aia deplină era zgomotul făcut de respiraţia mea "întreruptă" de lacrimile care păreau a nu se mai opri ... Nu mai era nevoie de cuvinte.Încerc să dau uitării pe moment şi să profit de clipele cu el ...
"Bă , eu vreau să dorm . "
"Ok , pui . Şi eu sunt destul de obosit."
Mă ridic din pat.Îmi dau hainele jos ... Nu de alta , doar pentru a dormi mai comod .
"Ce faci , iubita?"
"Nimic,dar nu pot să dorm îmbracată . "
"Îmi place să mă ţină cineva în braţe aşa . "
"Pitica mea . Nu mai plânge , bă . Cu mine o să fie totul bine ."
"Sper ."
Îi simt mână rece care îmi sfieşte corpul , apoi mii de fiori îmi inundă corpul . Mă întorc cu faţa spre el...
"Uite ce e ..."
"Chiar trebuia să strici tu momentul ?" , îl întreb râzând ...
"Vruiam să îţi zic că eu nu stau , ca Gabi , cu tine doar să te fut ... "
"Cum să nu te iubesc eu pe tine ?! Stai liniştit , pui . Niciodată nu m-am gândit la asta ."
Era prima noapte la el ... prima noapte de dragoste , dar nu ultima ... prima dată când cineva nu mă folosea drept o păpuşă gonflabilă , prima dată când simţeam că cineva mă iubeşte , iar acel sentiment era reciproc .

Partea III

"Urcă-n maşină."
Îmi e teamă . Nu ştiu e ar trebui să fac , dar în niciun caz să ţip sau ceva de genu'.Urc în maşină . Îl cunosc mult prea bine pe Gabi , mai bine fac ce îmi zice , nu vreau să se întâmple ceva mai rău ... "Ce dracului mai vrei , omule , acum?"
"Vezi cum vorbeşti . Ce vreau?Să ne împăcăm vreau . "
"Şi crezi că dacă te comporţi aşa o să mă împac cu tine?"
"Vei fi nevoită , dacă vrei să fi bine şi tu şi iubitul tău cel scump..."
"Şi ce rezolvi ?"
"Măcar ştiu că nu stă nici el cu tine , nici eu ."
"Ce mentalitate de om prost ai."
"Da' taci . Te fute bine sau de ce stai cu el?"
"În final ... ce îţi pasă ţie?!"
Şi atunci mi-a dat o palmă "de m-a întors" . De multe ori m-a agresat verbal sau fizic , dar niciodată nu am avut curajul de a spune ceva vreunui prieten sau de a declara ceva poliţiei ... oricum poliţia română doarme ...
Hei,hei,hei ... Am mers cu maşina câteva blocuri distanţă de scara lui Matteo . Prietenul lui Gabi , parchează maşina , scoate cheile din contact , plecând la o plimbare şi lăsându-ne singuri . Îmi aprind o ţigare fără să întreb dacă se fumează sau nu .
"Lasă-mă , mă . "
Gabi începe să devină insistent cu atingerile lui intime ...
"Tu n-auzi mă să mă laşi ?!"
"Hai , hai că parcă ţie nu ţi-ar place ."
"Nu . Stau cu Matteo , nu cu tine . "
"Şi parcă nu l-ai înşela."
"Tu te înşeli amarnic , scumpule..."
"Şi mie îmi ziceai că nu mă înşeli. "
"Tu ai fost prost . D-aia te-am înşelat . "
"Ce simţ al umorului ai . "
"Cum zici tu , coiţă."
"Dar tu ce pula mea ... Cine dracu mă sună , mă ?!!!"
Mult prea ocupat cu căutarea telefonului care suna în disperare , profit de ocazie şi fug ... Îmi încerc norocul şi de data asta . Ce o fi ... o fi .
În câteva secunde sunt în blocului lui Matteo , urc scările în fugă , sub strigătele isterice a le nemernicului ăluia .
"Matteo , deschide , sunt eu . "
"Stai o secundă . "
"Hai repede că e Gabi " ... îmi deschide uşa speriat .
"Hai . Ce ai , pui ?"
Îl iau în braţe şi încep să plâng . Singurele gânduri care îmi inundă mintea sunt cele de acum câţiva ani când am fost ... violată . Printre suspine , îi şoptesc , strângându-l în braţe ... :
"Era Gabi jos ... mă aştepta cu maşina ."
"Aşa şi ? Fuseşi cu el de când plecaşi de la mine?"
"Da ... adică nu . Te iubesc , pui !"
"Calmează-te , iubita . Şi eu te iubesc . Stai liniştită ... o să vorbim când te calmezi despre asta .. "
"Bine ."
"Noaptea asta o să rămâi la mine ."
"Nu pot ..."
"Ba da . Îi sun eu pe ai tăi . "
"Ok , pui ."
Ne aşezăm în pat . Tot acel timp mă ţine strâns în braţe , încercând să înţeleagă ce s-a întâmplat şi să mă calmeze . Poate că asta e ultima speranţă din sufletul meu că totul alături de el va fi mai bine şi că voi uita trecutul . Încerc totuşi să îi explic .
"Deci ... când am ieşit de la tine din bloc era Gabi şi mă trase de mână până la maşină , pe care o parcă la câteva blocuri distanţă . Şi ... pula mea ... începu să mă pipăie , să ... băgami-aş pula-n mă-sa !"
"Gabi ăla cu care ai stat demult ?"
"Da , da . Ăla . După îşi căuta telefonu' şi atunci deschisei uşa la maşină şi fugi ... "
"Cât noroc ai , puiule ... "
"Să zicem ... "
"De ce "să zicem" ? Îţi imaginezi ce se întâmpla dacă era uşa închisă la bloc ."
"Mai bine să nu îmi imaginez . "
"Şi hai , iubita . Bine că nu se întâmplă ceva mai grav . "
"Dar poate s-a întâmplat în trecut ... "

Menace II Society

Am de un timp bun filmu` ăsta în PC , dar niciodată nu am fost prea curioasă să îl văd ...
Astăzi , în sfârşit , datorită răcelii pe care nu ştiu cum dracu am căpătat-o , avusei timpul necesar , şi dispoziţia , pentru a viziona acest film . E pur şi simplu uimitor , real ... M-a lăsat cu "gura căscată". Îl puteţi downloada de aici . Mult prea genial filmu` . Vizionare placuta !

____________________________

This is the truth !
This is what`s real !

Partea II

"Hei bună , iubita ."
"Bună bă ."
"Ce faci?Eşti ok?"
"Da.Tu?"
"Şi eu . Hai să urcăm sus..."
M-a luat de mână şi am urcat împreună scările până la etajul doi .
"Ultima camera pe dreapta",îmi spune cu o voce ... hmm , nu ştiu cum să explic tonul cu care mi-a zis asta ...
Mă ridic pe vârfuri , îl sărut timid pe buze . Între timp , am ajuns şi în faţa apartamentului său . Intru . Îmi dau geaca jos şi mă arunc în pat . Mă simţeam ca acasă , mă comportam ca şi când aş fi fost acasă .
"Iubitu' , vino şi tu încoa'."
"Stai puţin că vin ... "
După câteva secunde de linişte , apare el . Mă atinge cu toată tandreţea pe care o stăpâneşte . Pun capul pe pieptul lui ... începem să vorbim despre orice ... despre ce s-a întâmplat , despre ce se va întâmpla , despre orice căcat . În acele momente eram doar noi , doar noi doi , doar povestea noastră . Şi , dacă stau să mă gândesc mai bine , nu suntem de foarte mult timp împreună , dar parcă suntem făcuţi unul pentru altul , parcă am trăit toată viaţa împreună ...
Uneori mintea îmi e străbătută de anumite gânduri care îmi fac rău , foarte rău . Şi sincer , nu ştiu de ce continui să accept să îmi treacă prin gând aceste lucruri ...
"Te iubesc , bă ! " ...
Suntem doar de două luni împreună şi acum , îi zic din adâncul sufletului că îl iubesc , îi spun tot ce simt fără cea mai mică ruşine , fără să mă feresc de el ... pentru că pur şi simplu îl iubesc .
Aş vrea să pot sta pentru totdeauna aşa , alături de el , simţindu-i inima care bate din ce în ce mai tare , sărutându-i corpul cu buzele mele fine ... El e al meu şi ideea asta sunt sigură că îmi va rămâne pentru mult timp imprimată în minte .
"E târziu , iubitu'.."
"Vrei deja să pleci ?"
Ne petrecuserăm întreaga zi împreună , fără a ne da seama cât de repede a trecut timpul .
"Da.Trebuie să plec..."
Cu un zâmbet trist , plec spre casă , în speranţa că şi mâine va fi o zi la fel de frumoasă pentru noi doi . Ies din blocul lui , iar la ieşirea din bloc ... Gabi .
"Hei , păpuşă , nu mă mai bagi în seamă ?"
"Lasă-mă , mă . Iar eşti mort de beat"
"Taci , târfo!"
Mă trage violent de mână către maşina în care se afla cel mai bun prieten al său ...

Partea 1

În spatele unei imagini dure , a unei voinţe de fier se poate ascunde totuşi un suflet bun , o inimă care oferă multe sentimente .

E o dimineaţă târzie ... Deschid ochii şi mă uit la telefon în speranţa că poate m-a sunat şi el de aseară . Aşa e : „2 Apeluri nepreluate : Matteo” . Cum dracului am făcut de nu am auzit telefonul ?! Dar în fine , nu mai contează . Sunt prea nerăbdătoare să îi aud din nou vocea aşa că apelez eu .
Cu o voce somnoroasă îmi răspunde :
"Da."
"Ce faci , bă ? Sunt Alexa."
"Da , da , da , ştiu . Am numărul tău salvat . Dormeam . Tu?"
"Eu...şi eu cam la fel . Acum mă trezi şi mă gândeam să te sun că văzui apelurile."
"Aaa , te-am sunat aseară când mă duceam acasă că am fost in Arcade."
"Iauzi...Hai că te las să dormi . Mă suni când te trezeşti."
"Nu , nu , nu . Stai puţin . Azi ne vedem?"
"Da . Pe la ce oră ?”
"Când poţi .”
"O să te sun . Te pup . Pa.”
"Şi eu . Pa-pa.”

Îmi pare cel mai sensibil , sentimental , cea mai bună persoană pe care am cunoscut-o vreodată .Şi astăzi nu prea am chef să mă duc la şcoală . Vreau doar să stau cu el , să fim doar noi doi . Îl sun din nou şi îi zic ce am de gând să fac azi .
"Atunci poţi să vi la mine . Sunt singur şi aşa putem să vorbim liniştiţi d-ale noastre fără să ne întrerupă cineva ."
Accept invitaţia la el acasă . Îmi dă adresa .
"Într-o oră ajung . Cam aşa . "
"Ok , iubita . Te aştept."
"Vorbim după . Pa . "
"Pa-pa."
Într-o oră trebuie să ajung la el ... Îmi fac un duş rapid , mă îmbrac repede , părul , machiajul şi sunt gata .
"Taxi Elegant . Bună ziua . "
"Bună ziua . Un taxi la K9 , în 1 Mai ."
"Sara pentru K9 , Sara pentru K9 ."
"126 în 2-3 minute."
"126 în 2-3 minute , domnişoară . Să coborâţi ."
"Mulţumesc.La revedere."
"La revedere . O zi bună."
Şi sigur va fi o zi bună . Doar o să fiu cu el . În timp ce eu îmi fac planuri pentru minunata zi , taxiul e deja în faţa blocului . Cobor . Mă urc în taxi :
"În Lăpuş în spate la Căminul 10 . "
"Ok."
Gata . Uite-mă în faţa blocului lui . Mă sfiesc să sun la interfon , dar totuşi o fac . Deschide fără a ezita ... intru în scara blocului şi îi aud paşii , care coboară de la etajul 2 , către mine ...

Va urma :) !

Memories
De curând am început să scriu o dramă între doi adolescenţi de 16 , respectiv 19 ani . Cum povestea celor doi tineri este destul de lungă , am decis că ar trebui să o postez pe capitole .
Se numeşte "Memories" şi nu , nu este o copie după "Povestea de vară" a Ellei . Înainte de a mă întreba cineva dacă este reală sau nu povestea ... este fictiune pura si numele si adresele sunt complet schimbate !

22 noiembrie 2009
A trecut aproape an de când ne cunoaştem şi în acest an am trecut prin multe împreună . Astăzi ... astăzi trebuia să fie una din acele zile în care existam doar noi doi , doar eu cu tine , doar tu cu mine ... Trebuia ! Wow ... au trecut atâtea luni , atâtea luni de iubire , atâtea luni de pasiune şi încredere ... Care mai apoi s-au transformat în ură , durere şi sentimente sfâşiate .
Nu ştiu cum dar doar el reuşea să mă facă să mă simt aşa . Nu ştiu ce avea în plus faţă de ceilalţi , dar ceva avea . Era ceva în el care mă împingea să risc , să depăşesc orice obstacol , reuşea să mă facă să râd chiar dacă doar mă suna , doar cu sunetul vocii lui ... Cu braţele deschise şi cu tot atâtea vise eu te aştept încă în viaţa mea .
De multe ori simt că viaţa nu mai are nimic bun să îmi dea , şi în acele momente mă consolează gândul că uneori iubirea nu dispare , ci ea face călătorii care par interminabile , apoi se întoarce ... Mii de întrebări şi resentimente îmi inundă gândul şi inima atunci când văd pozele cu noi ... sau când îţi aud vocea prin difozorul telefonului, din cealaltă parte a oraşului ...
Mă întreb oare , dacă într-o zi mă vei revedea , ţi-ar mai bătea inima vreun pic , măcar pentru o secundă ?!!!
Am înţeles că trebui să păstrez toate amintirile , dar să le transform în aşa fel încât să nu îmi mai provoace durere . De ce nu tre' să le dau uitării ?! Pentru că sunt unele nopţi în care nu se vede luna , nu se văd stelele , mă voi simţi singură , mult prea singură , fără nicio amintire ...
Dacă privesc înapoi o să îmi amintesc ceva ce nu pot avea din nou , în faţă refuz să mă uit , pentru că ce era al meu a trecut deja . Închid ochii , ar trebui să îi deschid doar atunci când voi avea forţa să mă întorc înapoi fără să plâng sau să merg înainte chiar dacă nu ştiu ce voi întâlni ...
Ştiu că nu pot să fug de ceea ce îmi doresc , aşa că mă consolează gândul că poate există încă cea mai mică şansă de a te avea ...
Acum e târziu , încerc să adorm cu tine în gând , dar asta îmi provoacă durere ... Parcă nici ploaia care îmi bate în geam nu vrea să te mai visez în această noapte . Te simt lângă mine , dar nu eşti . Îmi e frig ... pe dinăuntru şi pe dinafară , pentru că tu nu mai eşti demult lângă mine . Şi ce frig ... şi lipsa unor îmbrăţişări , şti ?

________________________________________________
Poţi să faci sex doar din plăcere , dar o îmbrăţişare arată că în adâncul sufletului există sentimente :)

Prieteni , cunoştinţe sau orice altă persoană care vizitează pagina de Facebook a lui Andrei Goreci , băiatul care a fost înjunghiat azi , 17 octombrie 2010 , nu poate trece fără a avea măcar cel mai mic sentiment de regret ...
Dar cum de se poate întâmpla aşa ceva ?! Cum un adolescent de 17 ani poate fi înjunghiat în inimă în faţa liceului în care învaţă ?! În momente ca astea nu sunt de părere că nişte cuvinte pot fi de folos , dar totuşi şi ele te pot ajuta puţin , atunci când sunt zise din inimă ; o inimă mare şi călduroasă aşa cum era şi cea a lui Andrei ...

Sute de comentarii au fost lăsate pe această pagină în memoria tânărului ... Sora acestuia a scris în numele lui : „Azi s-a îndepărtat puţin de noi. Nu ştiu ce ar fi vrut el să scrie… Să vă amintiţi de el…" . Uite câteva :

Lala Puffarina : Numai cine îl cunoaşte ştie că este un băiat de nota 10 , cu inima mare , nu aş putea să spun nimic de rău despre el şi nu pot să vorbesc despre el la trecut ... pentru mine o să rămână acelaşi băiat pe care îl cunosc de cand eram mică ... acelaşi copil inocent şi drăgălaş . Şi o să îmi amintesc de el mereu vesel şi cu poftă de viaţă ... Cuvintele sunt de prisos ... :( Nu o să avem cum să te uitam ... :((

Prio Dragoş : Deci nu pot să cred că este adevărat ... sincer să fiu abia aşteptam să ne întâlnim toţi cei care am fost atunci cu francezii şi să mai povestim , să râdem , iar apoi să vorbim pe facebook cu Apolline şi cu Perrine ... dar uite cât de nedreaptă este viaţa . Odihneşte-te în pace .

Natalie Rumanova: It is not true! Noooooo, Andrei ! I can't live without you. Please, come back! Please, noo! Somebody to tell me that is a lie.

Condoleanţe !

Leapşa :

Am găsit jocul astă la El şi , sincer , chiar îmi place . Constă în înşiruirea lucrurilor pe care le ai pe birou.

O să încep de la stânga la dreapta ( nu pentru că aşa le are şi el , ci pentru că sunt stângace ; şi tot ce fac , pentru mine , începe de la stânga . ) :

- lac de unghii roşu

- monitorul

- un căţeluş de pluş , de la un fost iubit ( şi când zic "iubit" înseamnă că l-am iubit ... )

- web-ul

- o punga de napolitate Joe învelite în ciocolată

- o fotografie cu mine şi fratele meu de când eram mici

- orarul scris pe o coală A4

- o sticlă de apă plată

- suportul pentru pixuri

- scrumiera

- un pachet de ţigări

- telefonul mobil

- telefonul fix ( doar mie îmi poate suna fixu' la 5 şi să-mi zică că au greşit număru')

- 2 brichete albastre

- câteva cărţi

- aparatul digital

- vreo 50 de pliante din Italia

- o rolă de OCB-uri

Am un birou foarte plin , ştiu . Şi majoritatea sunt lucruri nefolositoare , sau pe care le pun pe birou şi uit să le mai iau . Dar totuşi îmi place biroul meu , şi restul camerei , aşa dezordonată . Dacă aş pune toate lucrurile la locul lor , i-aş strica tot farmecul pe care şi-l menţine de ani buni ... Postere pe toţi pereţii , apă plată peste tot şi ambalaje care rămân până când a mea bunică se îndură să îmi ordoneze puţin atmosfera ...

Fără nume ...

A trecut un timp bun de când vreau să scriu postarea asta şi niciodată nu am avut timp îndeajuns ... Sau nu am avut dispoziţia necesară . Şi uite-mă acum , când ar trebui să fiu la meditaţie la matematică , scriind toate dorinţele mele ... reale sau ireale , legale sau mai puţin legale .

Să mă duc în Olanda - Mexic - Brazilia - Jamaica

Mama să îmi lase moştenire o plantaţie de marijuana

Să iau permisul şi să îmi cumpăr motocicleta la vară

Să trăiesc pentru totdeauna

Să pun sentimente doar atunci când trebuie

Să nu mai existe gabori

Să am cea mai bună marfă care există

Să fie deschis non-stop la Weed Shop

Să mă pot da în toate jocurile de la Mirabilandia fără să mai aştept la cozi infinite ...

Să mă căsătoresc în secret , în Hawaii

Să mă mut singură , eventual cu o prietenă , într-un apartament în Bucureşti sau Timişoara

Să nu mă mai doară niciodată nimic

Să plouă cu bani atunci când am nevoie

Să nu mai existe cocalari – ţigani – piţipoance

Să nu mă duc la şcoală , dar să trec anu’ oricum

Să nu mai fie frig

Să nu mai am resentimente

Să am tot ce vreau :)

Cam atât îmi amintesc momentan , dar creieraşul meu nici nu poa' să gândească prea mult ... după toate plicurile de Katana de aseară . Nu mai scrisesem de mult pe blog , dar sincer nu prea mai ştiu despre ce să scriu . Scriu câteva fraze , după le şterg ... O să încerc să mă ocup de blog la fel de mult ca înainte . Totuşi , cam ce şi-ar mai putea dori un adolescent de 16 ani ? Mai mult de atât ?