E dimineaţă, e devreme, dar totuşi atât de târziu...Mă ridic uşor din pat îndreptându-mă către pc-ul care scoatea nişte sunete ciudate.Wow câte buzz-uri.Cineva îmi zice să mă uit pe 25h,la pozele de acum câteva zile.
Mă uit, sunt atentă la fiecare persoană nouă pe care nu am mai văzut-o niciodată în clubul respectiv, dar fără să vreau îl văd şi pe el.Se ţine în braţe cu una şi tipii ăştea de la 25h le-au făcut poze în morţii lor. Sunt geloasă chiar şi acum că nu mai e al meu, sunt geloasă pentru că ştiu că acum e alta acolo unde cândva eram eu ...
Îmi e atât de greu să accept că acel căcat de relaţie s-a terminat, că defapt nu a fost nimic aşa cum vruiam eu, ci era doar un vis care speram să nu se termine vreodată.
Simt cum inima îşi grăbeşte bătăile şi sângele curge mult mai neliniştit prin vene. Îmi e dor de el, atât de dor ...
Ies afară şi îmi aprind o ţigare. Plouă. Fiecare picătură parcă e o amintire cu noi şi sunt atât de multe. Nu îmi pot stăpâni o lacrimă care curge neastâmpărată şi nedorită de mine pe obrazul fin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu