Vise
Deşi trăim într-o ţară în care suntem forţaţi să credem că orice se poate întâmpla şi plăti, să visăm, e încă gratuit. De la copii la adulţi visăm la o vacanţă, o casă, o maşină, o jucărie, o zi anume. Toţi ne-am imaginat cu ochii deschişi ce am face acolo, cum ar fi acolo şi toate cele.
Majoritatea visăm la o insulă. Şi eu la fel. O insulă unde să am tot ce vreau, să fie o linişte asurzitoare atunci când fumez o ţigare, nimeni să nu mă cunoască, deci nimeni să nu mă judece, să fiu liberă să alerg, să ţip, să râd, să înot, să desenez pe nisip, grăunţele mici să-mi maseze pielea la fiecare mişcare, să observ fiecare peştişor în apa cert mai limpede decât ce ne curge nouă la robinete.
Aş putea zice că am 18 ani, că mă cheamă Marry Jane nu ştiu cum sau că sunt de la mama dracu', din Amsterdam, Olanda. Nimeni nu ar ştii nimic din trecutul meu şi timpul petrecut pe insula aceea va fi cea mai frumoasă parte din viaţa mea.
Probabil pentru unii sunt doar vise, doar locuri care ei cred că există doar în imaginaţia lor şi cum zic unii : "se spune că sunt vise şi că nu pot fi atinse".
Dar eu vreau o plajă, o simplă plajă, cea mai frumoasă plajă şi o ţigare bine rulată.
( în imaginea de mai sus şi cea din stânga paginii este insula! )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu