Sentimente

Uneori dragostea e lucrul pe care nu aş vrea să îl aibă nimeni , nimeni să nu ştie ce e dragostea . Ştiu ! Poate par egoistă ... Dar de ce unii nu au parte de dragoste , alţii având prea multă , o au în palmă şi o aruncă . De ce unii trăiesc pentru eternitate ? Şi alţii doar atunci când sunt alături de persoana pe care o iubesc ?! Oare e atât de greu să oferim persoanei care ne este alături ceea ce ne oferă ?!

Şi , până nu demult , viaţa avea o culoare frumoasă , minunată . El oferea vieţii mele căldura şi vitalitatea necesară pentru a radia de fericire . Lumea era formată din noi doi , era la picioarele noastre , atunci când mă îmbrăţişa , când îmi zicea că mă iubeşte ...
Cum poate cineva să treacă atât de repede peste toate acele momente ?! El dăduse voce inimii mele , mă învăţase să trăiesc iubind , alături de el renăscusem , dar tot el mi-a luat înapoi tot ceea ce îmi dăduse ...
O parte din mine acum încă lipseşte , inima mea e goală . Acum e doar bătută de vânt . Mii de scrisori pe care nimeni nu cred că le va citi vreodată , un caracter devenit fragil de la miile de lacrimi care curg lent sunt singurele lucruri care au mai rămas ...
Mergând prin singurătate , o viaţa nouă nu e uşoară , dar tot ce a fost nu cred că poate fi şters vreodată . Separarea destinelor noastre inaturală , nu voi putea accepta vreodată ideea că te-am pierdut . Gândul mă ajută să îmi aduc aminte momentele cu tine , doar ele şi un gram de speranţă mă mai fac să zâmbesc .
Şi asta pentru că nu poate fi o dragoste aruncată la gunoi , nu pot fi doar resturi de sentimente ... Atunci când două suflete se despart se trăieşte fără reguli , zilele trec inutil şi uneori îţi devine prietenă şi o minciună , doar să regăseşti sentimentul pierdut ...
Ceea ce doare cel mai rău e că atunci când vorbesc despre noi , vorbesc incă la trecut . A trecut deja prea mult timp în care continui cu încercări eşuate de a îmi inşela propria inima , incerc să mă mint singură că inima mea nu mai are niciun sentiment pentru tine , dar nu pot ... Singurul lucru care îmi mai aminteşte de noi sunt amintirile şi câteva poze ... Dar sunt doar amintiri , amintiri care mă fac să visez şi acum , care mă fac să plâng , să ţip , să fug sau amintiri care mă fac să plâng de fericire . Dar gata , nu e nimic mai mult , sunt simple imagini tipărite în minte şi în inimă .
Uneori mă intreb dacă ţie îţi va fi greu să uiţi totul , apoi cu lacrimi în ochi îmi amintesc că tu nu ai ce să uiţi , că tu nu ai sentimente şi ai dat demult totul uitării .
Acum ?! Rămân ca un cadavru rece care caută căldură , puţină dragoste să îşi umplă inima . Simt nevoia de a avea alături o persoană care imi vrea intr-adevăr bine , care reuşeşte să îmi smulgă un zâmbet atunci când aş vrea doar să plâng , care să reuşească să mă facă să zbor atunci când am picioarele prea grele ... Poate aşa îţi zic ultima dată "te iubesc" ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu