24 august 2010
¤Nu mă intrebaţi de ce am publicat această postare tocmai acum , 3 septembrie 2010 . Motivele sunt destule , iar prietenii apropiaţi le ştiu .
Au trecut vreo 3 luni de când nu te-am mai văzut . A trecut mult timp şi amândoi ne-am schimbat radical ... Dar acum , îmi e parcă teamă de sfârşitul verii , mă înfioară gândul că va trebui să te revăd , că tu îmi vei fi iarăşi aproape fizic , că mă vei scoate din monotonia cotidiană a Craiovei , aşa doar cum tu ştii . Singurul lucru pe care mi-l doresc momentan e să pot rămâne la mare toată viaţa , să nu t..e mai văd niciodată . Dar uite-mă totuşi în oraş . Mă plimb dintr-o parte în alta , gândindu-mă dacă ar trebui să te sun sau nu , dacă ar trebui să fie totul ca la început sau să dăm totul uitării . Îmi iau inima în dinţi şi te salut nepăsătoare , dar nu îţi poţi imagina cât de greu îmi e să mă comport aşa cu tine . Nu vreau să îţi mai arăt că există vreun sentiment . Aş vrea să fug , să dau timpul înapoi , să am tot ce am avut înainte , să te am pe tine . Dar e mult prea târziu ! Ai vrut să îţi trăieşti visul de adolescent , să scapi de orice problemă , să nu pui sentimente ... Trecutul e trecut , doar cei fără viitor plâng pentru el ! Mă consolează încă gândul că o să mai fim cândva ca la început . Si poate asa iti zic ultima data "te iubesc ! " ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu