16 ani şi-o mie de sentimente

Ca şi atunci când eram mică , încă îmi imaginez cum ar fi dacă nu ar exista noaptea , dacă nu ar fi acel întuneric trist , care , odată cu lăsarea lui se întristează şi sufletul meu ... De ce seara pe majoritatea ne apucă acea nostalgie , ne dau lacrimile involuntar şi ne amintim de tot ce a fost cândva ? De ce atunci când iau in mână o fotografie încă mă trec fiori . Sunt doar nişte fotografii în final , chiar dacă sunt făcute ieri sau acum zece ani , sunt şi o să rămână pentru totdeauna doar nişte frânturi din viaţa noastră . În acele momente mii de sentimente îmi invadează inima şi aş vrea să le controlez , să le opresc . Inima îmi e goală iarăşi ... e toamnă ... e trist ... E linişte . Singurul zgomot care se mai aude e vreo pasăre rătăcită . Mă apropii de pat , încerc să mă aşez , dar la atingerea lui mă cuprinde un fior , o amintire de demult ... Mă aşez , îmi pun mâinile sub cap şi derulez în minte tot ce s-a întâmplat de ceva timp . Doar o lacrimă temătoare şi-a făcut curajul de a se scurge pe obrazul meu . Inima îmi e sfâşiată de durere la fiecare cuvânt scris în această postare , gândul îmi stă doar la el şi nu îmi pot convinge inima să nu îi mai ofere sentimente .

Şi tu , sunt sigură că nu o să înţelegi , sunt sigură că o să citeşti postarea , dar la cât de PROST eşti nu o să îţi dai seama nici că e vorba despre tine , nici ca eu TE IUBESC !

P.S. : Este singurul post din tot conţinutul blogului în care mă adresez special unei persoane ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu