V-aţi întrebat vreodată cum s-ar comporta prietenii sau familia după ce a-ţi muri ? Sau dacă v-aţi muta din oraş şi a-ţi lăsa în urmă cei mai frumoşi ani , cele mai frumoase clipe ?
Ar trebui să renunţăm la persoanele pe care le iubim , persoane alături de care ne-am pierdut mai mulţi sau mai puţini ani din viaţă , persoane la care nu am renunţa nici în ruptul capului , dar acum nu avem de ales ... E greu să ştii şi să accepţi că nu mai poţi fi alături de acele fiinţe la care tu ţii . Educaţi sau nu , mai mici sau mai mari , alcoolici sau drogaţi , îi putem numi prieteni sau cunoştinţe , dar oricum ar fi , alături de ei am trecut , cu siguranţă , prin multe lucruri care ne-au schimbat sau nu viaţa , momente pe care nu le vom uita niciodată şi oricât de departe am fi de acei prieteni , sentimentele şi gândurile noastre vor fi mereu împreună .
Sincer , eu nu cred că aş putea renunţa prea uşor la prietenii de aici ... sau cunoştinţe , că de fapt , prieteni pe puţini îi mai pot numi , chiar foarte puţini ... Sau să le zicem "persoane alături de care îmi petrec 90% din viaţă şi pe care le iubesc" . Cu ei am râs , am plâns , am pierdut nopţi şi zile , am golit sticle sau am făcut bâză de gabori , am urcat în aceeaşi logan de mai sau am împărţit aceeaşi ţigare ilegală , am pus sentimente reciproc şi am trecut peste cele mai grele belele , cu ei am făcut totul în ultimii ani . Efectiv , ei reprezintă 90% din viaţă . Şi totuşi cel mai greu îmi e să renunţ la anumite persoane ... care chiar dacă nu merită sentimente , eu le ofer din abundenţă , nerealizând cât de mult mă rănesc singură ....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu