Marijuana VIP

Amintirile rechinului
Partea a4a


Nu.Haide, asta nu te ajută.
M-am frecat la ochi cu podul palmelor, încercând să îmi înăbuş spaima şi să îmi limpezesc gândurile.Pipăindu-mi pantalonii, am găsit un portmoneu.Am trecut în revistă bancnotele, chitanţele, biletele de autobuz şi-un carneţel de timbre gol, apoi am dat peste un permis de conducere.
M-am uitat ţintă la poză şi la numele de pe el.
Barbatul din oglinda şifonierului şi-a plimbat cu grijă degetele peste obrajii subţiri, peste nas, peste gură, peste părul castaniu, murdar, tuns scurt.Se apropia de treizeci de ani, era obosit, palid şi părea puţin bolnav.S-a încruntat la mine.Am încercat să citesc trecutul ascuns în acea încruntătură - ce fel de persoană îşi încreţeşte fruntea în felul ăsta? Ce soi de viaţă dă naştere unui tipar de linii ca acesta? - dar nu puteam descifra nimic din ce vedeam.
Bărbatul era un străin şi trăsăturile lui erau gravate într-o limbă pe care nu o înţelegeam.Am întins mâna unul către celălalt şi vârfurile degetelor noastre s-au atins, ale mele calde şi unsuroase, ale lui reci şi netede, alcătuite doar din lumina colorată, răsfrântă în sticlă.Am tras înapoi mâna şi-am strigat imaginea din oglindă pe nume.Iar ea a răspuns cu aceleaşi cuvinte, numai că pe tăcute, mişcându-şi doar buzele :
Eric Sanderson
Eric Sanderson.Când m-am auzit rostindu-l, numele mi-a părut solid, real, bun şi normal.Dar nu era.Era ruina unui zid sfărâmicios, a unor geamuri sparte şi-a unor prelate albastre,fâlfâitoare.Era o epavă.O relicvă a unui lucru năruit în proporţie de nouă zecimi.