Fericirea care mă posedă în ultimele zile e inexplicabilă pentru majoritatea persoanelor şi nici nu o să încerc să vă explic vouă. Nu de alta, dar aţi face orice ca să mi-o luaţi.
Nu ştiu ce mi-a venit,dar am început să caut anumite lucruri despre trecutul familiei mele. Am găsit răspunsuri pe care nu mă aşteptam să le găsesc vreodată, care nu mă aşteptam să mă facă să zâmbesc până când simt că obrajii îmi sunt amorţiţi, dar acum m-am convins că atunci când ne aşteptăm mai puţin să se întâmple un lucru, tocmai atunci se va întâmpla.
Pe lângă toată fericirea dată de aceste răspunsuri, se adaugă şi cea pe care o am alături de el. Mă face pur şi simplu să mă simt bine, în largul meu. Nu ne pasă de ce zic ceilalţi. Nu îmi pasă că toţi îmi ziceau că nu o să pot să stau mai mult de câteva zile cu el.
Uite coaie, în ciuda voastră, avem o lună şi ne merge chiar foarte bine.
Cu şcoala e mai OK ca niciodată, atâta timp cât mă duc doar când vreau.
Ce altceva îşi poate dori un adolescent ?! Nu îmi mai trebuie nimic.
Singurul lucru pe care aş vrea să îl pot face ar fi să îl văd pe vărul meu mai repede. A trecut un deceniu de când nu l-am văzut...
P.S.:Îmi e dor de tine,bă ! Te iubesc, vărule ! Şi mulţumesc pentru ajutorul acordat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu