Amintirile rechinului - rezultatul spectaculos între "Matrix", "Fălci" şi "Codul lui Da Vinci"
Partea 1
Eram inconştient.Încetasem să respir.
Nu ştiu cât a durat, dar motoarele şi rotiţele care menţin maşinăria umană în stare de funcţionare trebuie să se fi oprit, reacţionând la imobilitatea totală cu un blocaj general al sistemului.
Aşa a început viaţa mea.A doua mea viaţă.
Ochii mi s-au deschis brusc, mari ca două litere O, iar gâtul şi umerii mi s-au arcuit în spate, într-o amplă mişcare smucită, o singură gură de aer umplându-mi plămânii până la refuz.Litri întregi de oxigen uscat şi praf de pe podea mi-au pătruns în piept, şuierător, şi mi-au scuturat gâtlejul într-un acces violent de tuse.M-am sufocat şi am scuipat printre gâfâieli, icnete şi horcăieli de tuse.Vederea mi s-a topit, prelingându-mi-se într-o ceaţă încinsă pe obraji.
Trecerea violentă de la lipsa completă de aer la avalanşa din plămâni m-a ameţit, a făcut ca podeaua să mi se clatine sub degete.În spatele ochilor, un vârtej ca un roi de bacterii m-a împins iarăşi spre leşin şi, orbit şi tremurând, mi-am lipit strâns gura umedă de palme şi am încercat să îmi controlez respiraţia, trăgând aer printre degete ...
Încet, încet, lumea a început să se ivească din nou, în tonuri bolnăvicioase de verde şi purpuriu pulsatil şi, poate după un minut, şi-a recăpătat un soi de echilibru precar.
Mi-am şters mâinile de jeanşi şi, înainte să îmi usuc ultimele lacrimi, am căzut pradă unui ultim acces sâcâitor de tuse.
Bine.Respiră adânc doar, eşti bine.
Habar nu aveam cine sunt sau unde mă aflu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu