Marijuana VIP

Partea V
Şi acum corpul îmi e străpuns de miile de fiori ai acelei nopţi mult prea pasionale .
1000 de vise ... 1000 de viitoare planuri scrise ...
Riiing ... Telefonul nenorocit ne trezeşte la o oră destul de matinală .
"Hai , iubita , că e 10 ."
"Stai puţin că îmi e somn.."
"Hai , hai , hai " şi mă trezeşte cu mângâieri şi săruturi pasionale .
Totul e atât de bine ... atât de minunat ... parcă totul e stropit cu dragoste şi dragostea e cel mai puternic drog care există .
"Vreau să fie mereu aşa . "
"Aşa o să fie."
Nu ştiu ce dracu ar trebui să fac şi cu Gabi , să mă lase odată în pace , să mă lase să fiu fericită alături de Matteo . Probabil ar trebui să ne mutăm în alt oraş , oricum mie nu îmi mai pasă nici de şcoală , nici de nimic înafară de el . Şi totuşi poate ar mai trebui să mai aştept puţin până să îi zic geniala mea idee .
Sau ... să luăm o vacanţă la mare . Şi nu trebuie să mai treacă niciun timp ...
"Iubitu' , ce zici dacă mergem şi noi într-o vacanţă la mare ?"
"Acum ? În timpul şcolilor?"
"Mai e puţin până la vacanţa de Crăciun , oricum ... "
"Să mergem iarna la mare ?"
"Da!Mereu mi-am dorit ."
"Ok , iubita . O să mergem şi la mare ..."
"Bine , dar acum hai să mă duci şi pe mine la şcoală ."
"Mai e până la 1 . Hai la o cafea şi după te duc la şcoală . "
"Bine . Hai ."
Ne pregătim rapid şi ne îndreptăm spre cea mai apropiată cafenea .
"Eu vreau cappuccino , iubitu' ."
"Şi eu o cafea . "
"Vă aduc şi o scrumieră ?"
"Da , da . "
Multe discuţii încontinuu , doar am stat două ore la o cafea ... şi după tot ce se întâmplase în ziua precedentă ... Mă încălzeau nuanţele privirii sale . Eu nu pot sta fără el . Nu spun că am căutat altceva , nu sunt rece ca o stâncă .
"Hai să mergem , tre' să ajung şi la ore ."
"Hai , iubita ."
M-a luat de mână , a lăsat banii pe masă , ieşind amândoi fericiţi din acea cafenea .
Afară . Ninge ... dar între noi nimic nu este rece şi zăpada se topea înainte să ne atingă . Fulgii uşori parcă aduceau acel drog ... Fiecare minut cu el mă făcea să mă simt mai bine .
"Hai pe jos spre liceu' meu ."
"Hai ."
Noi , calmi , îndrăgostiţi şi plini de graţie (oare?!) atrăgeam privirile tuturor trecătorilor .
Oare suntem un cuplu aşa reuşit ?
Oare fericirea şi sentimentele care sunt între noi se citesc pe ale noastre chipuri ?
Dar cui îi pasă ? Contează că acum suntem doar noi doi , doar noi într-o lume mult prea aglomerată pe care refuzăm să o privim .