Partea VI

După 4 luni - aniversarea a 6 luni împreună a Alexei cu Matteo .

"Cât de repede poate să treacă zilele când suntem amândoi ."
"Mai bine zis , lunile ."
"În fine . Cui îi pasă . Te iubesc ."
"Şi eu te iubesc , iubita."
Oare poate înţelege cineva cât de mult ne iubim ? Şi nu e aşa cum zicea lumea , că la vârsta noastră nu există iubire , nu există sentimente , ci doar simple atracţii fizice de lungă durată .

După o lună ...

"Alexa ..."
"Da."
"Uite ce e ..."
"Ce ? Ce ai , iubitu'?"
Mă strânge în braţe , mă strânge puternic , de parcă ar vrea "să mă rupă pe din două" , mă sărută aşa cum nu a mai făcut-o niciodată şi pleacă din faţa blocului meu .
"Hei , ce faci ?!"
"Nu mă mai căuta ..."
"Hei , stai ... " Şi încep să fug în spatele lui cu lacrimi în ochi , cu inima sfărâmată în mii de bucăţele care încă reuşesc să iubească . Îl trag de mână , spunându-i să se oprească , printre toate lacrimile care îmi inundau obrajii . Îl las , nu vrea să vorbim acum , probabil mâine o să se mai calmeze şi o să mă duc eu la el ... fără a-l anunţa .
Ce mi se putea întâmpla mai rău de atât ?! Intru în cameră , rup trandafirul pe care mi-l dăruise cu câteva zile înainte , arunc tot ce găsesc , mă pun în pat , lacrimile curg şiroaie pe obraji împletindu-se sub barbă şi mintea îmi e inundată de toate clipele frumoase alături de el .
Încerc să adorm , poate totuşi voi reuşi ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu