Postare fără titlu

Nici măcar nu ştiu de ce dracului o să postez peste câteva minute chestia asta sau de ce o scriu , dar pur şi simplu simt că nu mai pot , că o să explodez .
Nu ştiu , nu ştiu şi iarăşi nu ştiu . Nu ştiu ce vreau să fac , nu ştiu ce să aleg , nu ştiu cum să acţionez la anumite lucruri , nu ştiu ce îmi lipseşte sau ce am în exces ... Nu ştiu nimic .
De ceva timp simt nevoia de a mă elibera de toate gândurile , de tot stresul cotidian , de a vorbi cu cineva pentru că în mintea mea nu mai încap atâtea gânduri , de a da drumul la toate sentimentele pe care le ţin strâns în adâncul inimii , dar îmi e frică să nu fiu rănită şi de această dată .
Uneori cred că dacă o să continui aşa , curând o să înnebunesc. Şi sincer , nu ştiu exact de ce am nevoie pentru a mă simţi bine , pentru a redeveni adolescenta cu chef de viaţă care eram odată . Dar ştiu sigur că ceva îmi lipseşte . Nu mai am chef să ies din casă , nu mai am chef să ascult muzică sau să scriu pe blog , nu mai am chef să vorbesc la telefon cu prietenii până dimineaţa , pur şi simplu nu mai am chef de viaţă şi mă cuprind multe gânduri sadice ... Probabil am nevoie de o persoană care să îmi zică cât de specială sunt , de o vacanţă în care să mă relaxez atât cât am nevoie , de 24 ore în care să fac tot ce îmi trece prin cap , de atât de multă marfă sau alcool până zic că nu mai pot ... nu ştiu .
Toate lucrurile mă pun pe gânduri , le întorc pe o parte şi pe alta şi le complic din ce în ce mai rău. Orice bârfă mă stresează şi îmi vine să sugrum acele persoane , dau importanţă şi celui mai neînsemnat lucru , mă enervez din ce în ce mai repede şi simt cum venele creierului sunt gata să explodeze ... şi NU MAI POT !!! Nu mai suport pe nimeni şi nimic .
Mă satur mult prea repede şi de chestiile care îmi plac şi mă simt sufocată de orice . Nu mai suport ca toţi să îmi spună că sunt o drogată sau ca profii să mă ştie drept oaia neagră a clasei , nu mai suport ca să mai văd în catalog doar 3 şi 4 sau să nu îmi amintesc ce fac de pe o zi pe alta , pentru că am pierdut noţiunea timpului demult , nu mai îmi suport părinţii şi nici predicile lor futute şi răsfutute pe care mi le zic de mii de ori pe zi , nu mai suport ca cineva să îmi zică ce-când-unde-cum să fac ... Prin asta se subînţelege că nu mai suport nimic ...

________________________________
P.S. : Aşa cum am menţionat şi mai sus , în ultimul timp nu prea am mai chef să scriu pe blog , adică nu mai am idei , scriu câteva fraze şi le şterg ... Povestea o să o continui atunci când o să am dispoziţia necesară (cred că destul de curând) . Nu am scris nici măcar jumătate , în întregime o să aibă aproximativ 50 părţi .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu