Marijuana VIP

Amintirile rechinului
Partea a2a


Asta nu a fost o revelaţie neaşteptată, nici un mare şoc.Ideea se închegase pe când mă sufocam şi, chiar şi acum, după ce-mi recăpătasem controlul asupra corpului şi eram perfect conştient de lumea înconjurătoare, n-a adus cu ea o groază sau teamă necuprinse.În comparaţie cu panica palpabilă pe care o simţeam, era totuşi o mică problemă secundară, o ciudăţenie minoră, aflată la graniţa lucrurilor.Ce conta cel mai mult pentru mine - de un milion de ori mai mult decât orice altceva - era aerul, respiraţia, procesul, acum uşor, de umplere şi golire a plămânilor.Acel adevăr minunat, divin precum corurile de îngeri: puteam să respir şi asta însemna că aveam să trăiesc.Pe când ultimii fiori îmi părăseau trupul, mi-am lipit fruntea de covorul ud şi mi-am imaginat că trag în piept kilometri după kilometri de cer albastru de savană.
Am numărat până la 10, apoi am ridicat privirea din podea.M-am proptit în coate şi, când asta mi s-a părut în regulă, m-am săltat în genunchi.Stăteam îngenunchiat la picioarele patului dublu dintr-un dormitor.Un dormitor ticsit cu toate lucrurile necesare de obicei unui dormitor.În colţ era un şifonier.O noptieră cu o întreagă colecţie de pahare de apă, de vechimi diferite, şi un ceas deşteptător cu cifre digitale roşii - 4:34 p.m. - , un scris doldora de deodorante şi capace, un flacon de multivitamine şi rămăşiţele unui sul de hârtie igienică, folosit până la partea unde hârtia se încreţeşte, ca degetele după baie.
Toate erau lucruri obişnuite într-un dormitor - numai că nu le recunoşteam pe niciunele.Nimic nu mi se părea străin, însă nimic nu mi se părea nici cunoscut ...